TALASOCRAȚÍE s. f. Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.
TALASOCRAȚÍE f. Putere întemeiată pe supremația maritimă; stăpânire asupra mărilor. /fr. thalassocratie
TALASOCRAȚÍE s.f. Putere maritimă mare; stăpânire asupra mărilor. [Gen. -iei. / fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere].
TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. ( fr. thalassocratie)
talasocrațíe s. f. (sil. –cra-), art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei