SCÂNDUREÁ, -ÍCĂ, scândurele, s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică.
SCÂNDUREÁ s. v. iapă, lopățică, schimbător, tălpig.
PARDESIU DE SCÂNDURI s. v. coșciug, sicriu.
scândurí, scândurésc, vb. IV (reg.; despre scânduri) a bate, a prinde, a fixa în cuie.