SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.
SARCOFÁG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coșciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos sarx – carne, phagein – a mânca].
SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. ( fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)
SARCOFÁG s. v. coșciug, sicriu.
sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor.
sarcofág s. n., pl. sarcofáge
SARCOFÁG ~ge n. Sicriu monumental făcut din piatră sau din alt material dur (cu ornamente artistice). /fr. sarcophage, lat. sarcophagus
SARCOFÁG (‹ fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a mânca”) s. n. (În Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatră, ceramică sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscripții ș.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de formă antropoidă; cele romane imitau adeseori forma unei case.