SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit¹. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.
SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.
smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli