smotocít, smotocítă, adj. (reg.) 1. (despre oameni) care are părul ciufulit. 2. (despre sân) care a fost supt de tot (de lapte).
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok.
SMOTOCÍ vb. v. părui.
smotocí, smotocésc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.
smotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smotoceáscă