SUGUȘÁ, sugúș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.
SUGUȘÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
sugușá, sugúș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.
sugușá vb., ind. prez. 1 sg. sugúș, 3 sg. și pl. sugúșă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sugúșe; ger. sugușínd