stihuít s.n. (înv. și pop.) versificare, stihuire.
STIHUÍ, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.
A STIHUÍ ~iésc intranz. înv. A compune versuri; a face poezii; a versifica. /stih + suf. ~ui
STIHUÍ vb. v. rima, versifica.
stihuí2, stihuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre apa din fântână) a se curăța.
stihuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiésc, imperf. 3 sg. stihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stihuiáscă