STĂROSTÍE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie.
STĂROSTÍE s. v. isprăvnicie, pețire, pețit, pârcălăbie.
stărostíe s. f., art. stărostía, g.-d. art. stărostíei; pl. stărostíi, art. stărostíile
STĂROSTÍE ~i f. 1) v. A STĂROSTI. 2) Funcția de staroste. 3) Perioadă de timp cât deține cineva această funcție. /staroste + suf. ~ie