SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [ fr. saboter].
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. ( fr. saboter)
sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. și pl. saboteáză
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte.
A SABOTÁ ~éz tranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /fr. saboter
ȘABÓTĂ ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /germ. Schabotte
ȘABÓTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte].
ȘABÓTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. ( germ. Schabotte)
șabótă s. f., pl. șabóte