SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura scorbutului, în legătură cu scorbutul. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de scorbut. – Din fr. scorbutique.
SCORBÚTIC, -Ă adj. De natura scorbutului. // s.m. și f. Bolnav suferind de scorbut. [ fr. scorbutique].
SCORBÚTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de scorbut. ( fr. scorbutique, lat. scorbuticus)
scorbútic adj. m., s. m., pl. scorbútici; f. sg. scorbútică, pl. scorbútice
SCORBÚTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scorbut; propriu scorbutului. 2) și substantival Care suferă de scorbut. /lat. scorbuticus, germ. Skorbutisch, fr scorbutique