REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.
REZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [ rezolva].
REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2. (MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina …) 3. v. soluționare. 4. v. tran-șare.
rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. l. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
A REZOLVÁ rezólv tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /lat. rezolvere, germ. resolvieren
REZOLVÁ vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezólv. / lat. resolvere, cf. it. risolvere].
REZOLVÁ vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. ( lat. resolvere, germ. resolvieren)
REZOLVÁ vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)
REZOLVÁ vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.
rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. și pl. rezólvă