RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. – Răs- + înțelege.
răsînțelége vb. (sil. mf. răs-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsînțelég, perf. s. 1 sg. răsînțeleséi, 1 pl. răsînțeléserăm; part. răsînțéles