POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriței; popândoc (1), popândeț (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (2). – Et. nec. Cf. pop¹.
POPÂNDĂU s. (ZOOL.; Citellus citellus) (reg.) mitorlan, pință, popândeț, popândoc, țiștar.
POPÂNDĂU s. v. guzgan, momâie, sperietoare, șoarece-de-câmp, șoarece-de-pădure, șobolan.
popândău s. m., art. popândăul; pl. popândăi, art. popândăii
POPÂNDẮU ~ăi m. Mamifer rozător de câmp, de talie mică, cu ochi mari și coadă stufoasă, având blană galbenă-cenușie. ◊ A sta ~ a sta drept și nemișcat (înaintea cuiva). /Orig. nec.