PROFERARE

PROFERARE

PROFERARE

PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera.
PROFERÁRE s.f. Acțiunea de a profera și rezultatul ei. [ profera].
proferáre s. f., g.-d. art. proferării; pl. proferări
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
A PROFERÁ ~éz tranz. (amenințări, blesteme, injurii) A enunța cu glas răstit. [Și profer] /fr. proférer
PROFERÁ vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [ fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].
PROFERÁ vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. ( fr. proférer)
PROFERÁ vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)
proferá vb., ind. prez. 1 sg. proferéz/profér, 3 sg. și pl. profereáză/proféră