PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură.
pufnitúră s. f., g.-d. art. pufnitúrii, pl. pufnitúri
PUFNITÚRĂ ~i f. v. PUFNET. /a pufni + suf. ~tură