parigorisíre, parigorisíri, s.f. (înv.) consolare, mângâiere.
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró).
PARIGORISÍ vb. v. alina, consola, îmbărbăta, încuraja, mângâia.
parigorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. parigoriseáscă