PÍLDĂ, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovadă, probă, indiciu. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment și pentru alții. 2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; p. ext. maximă, sentință; proverb, zicală; semnificație, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acțiune oarecare, într-o faptă etc. ◊ Loc. prep. (Înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa.
PÍLDĂ s. 1. v. exemplu. 2. învățătură, (înv.) paradigmă, (fig.) lecție. (A lua ~ de la cineva de felul cum …) 3. v. morală. 4. învățătură, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o ~.) 5. v. parabolă. 6. v. dovadă.
PÍLDĂ s. v. aforism, ciudă, cugetare, dicton, gelozie, invidie, machetă, maximă, necaz, pică, pizmă, pornire, proverb, ranchiună, sentință, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
píldă (pílde), s. f. – 1. Parabolă, alegorie, fabulă. – 2. Proverb, zicătoare. – 3. Exemplu, model. Mag. példa (Cihac, II, 520; Bogrea, Dacor., III, 409), din germ. Bild. Sec. XVII. – Der. pild(u)i, vb. (a da ca exemplu; a certa, a dojeni; refl., a lua exemplu, a imita); nepilduit, adj. (fără exemplu); pilduitor, adj. (exemplar).
píldă s. f., g.-d. art. píldei; pl. pílde
PÍLDĂ ~e f. 1) Ceea ce poate servi drept învățătură; model; exemplu. 2) Fapt concret care ilustrează o teză; exemplu. ◊ De ~ de exemplu. 3) Pedeapsă sau măsură care poate servi drept avertisment și altora. 4) rar Învățătură expusă în formă alegorică; povestire moralizatoare. ◊ A vorbi în ~e (sau childuri) a vorbi făcând aluzii; a vorbi cu subînțelesuri. /ung. példa