PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.
PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.)
pufăiálă s. f., g.-d. art. pufăiélii, pl. pufăiéli
PUFĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. PUFĂIT. 2) Masă de aburi sau de fum expirată de un fumător. /a pufăi + suf. ~eală