PESTILÉNȚĂ, pestsilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
PESTILÉNȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].
PESTILÉNȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. ( fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
PESTILÉNȚĂ s. v. ciumă, pestă.
pestilénță s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe