PÓCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.
PÓCIE s. v. arac.
pócie², pócii, s.f. (reg.) om pocit; pocitanie.
pócie s. f. (sil. -ci-e), art. pócia (sil. -ci-a), g.-d. art. póciei; pl. pócii, art. póciile (sil. -ci-i-)