OBSCURITÁTE, obscurități s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.
OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiție, situație obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].
OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiție, situație obscură. ◊ mediocritate. ( fr. obscurité, lat. obscuritas)
OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. confuzie.
OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.
Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire
obscuritáte s. f., g.-d. art. obscurității; pl. obscurități
OBSCURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter obscur; întuneric. 2) Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură. /fr. obscurité, lat. obscuritas, ~atis