MUMIFICÁT, -Ă, mumificați, -te, adj. Transformat în mumie; p. ext. uscat, zbârcit. – V. mumifica.
MUMIFICÁ, mumífic, vb. I. 1. Tranz. A îmbălsăma; a transforma în mumie. ♦ Refl. Fig. (Rar) A încremeni, a se opri la un anumit stadiu de dezvoltare. 2. Refl. (Despre fructe) A se zbârci, a se usca ca urmare a atacului unor ciuperci. [Var.: mumifiá vb. I.] – Din it. mummificare, fr. momifier.
A MUMIFICÁ mumífic tranz. A face să se mumifice. /it. mummificare, fr. momifier
A SE MUMIFICÁ mă mumífic intranz. 1) fig. (despre ființe) A se transforma în mumie, a deveni mumie. 2) (despre fructe) A se acoperi cu zbârcituri; a se zbârci. /it. mummificare, fr. momifier
MUMIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) transforma în mumie. 2. refl. (Despre fructe) A suferi procesul de mumifiere; a (se) mumifia. [P.i. mumífic. / cf. it. mumificare].
MUMIFICÁ vb. I. tr., refl. a (se) transforma în mumie; a (se) mumifia. II. refl. 1. (despre fructe) a suferi procesul de mumificare (2). 2. a încremeni într-un anumit stadiu. ( it. mummificare, după fr. momifier)
MUMIFICÁ vb. a (se) mumifia.
mumificá vb., ind. prez. 1 sg. mumífic, 3 sg. și pl. mumífică; conj. prez. 3 sg. și pl. mumífice