MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.
MOȚĂÍT s. v. ațipire.
moțăít, -ă, moțăíți, -te, adj. (reg.) ud leoarcă.
moțăít s. n.
MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț¹ + suf. -ăi.
A MOȚĂÍ móțăi intranz. 1) A ațipi, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da ușor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moț + suf. ~ăi
MOȚĂÍ vb. v. ațipi.
moțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá