MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”.
MINCIÓG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, târboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~ul.)
mincióg s. n., pl. mincióguri/mincioáge
MINCIÓG ~uri n. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă mică, în formă de coșuleț, prinsă de un băț; ciorpac. [Pl. și mincioage] /cf. ucr. mišok