MIERLÚȚĂ¹, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.
MIERLÚȚĂ², mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.
MIERLÚȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.
MIERLÚȚĂ s. v. mierliță.
mierlúță (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierlúței; pl. mierlúțe
MIERLÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată formând tufe dese, având flori albe în formă de steluțe. /cf. germ. dial. Miere