MESIANÍSM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.
MESIANÍSM n. 1) Învățătură care propovăduiește „rolul deosebit” al unui popor în destinele omenirii. 2) Credință în venirea lui Mesia-mântuitorul lumii și trimis al lui Dumnezeu. [Sil. -si-a-] /fr. messianisme
MESIANÍSM s.n. Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [ fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mântuitor].
MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. ( fr. messianisme)
mesianísm s. n. (sil. -si-a-), (idei) pl. mesianísme