MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici și neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din fr. mansarde.
MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [ fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez].
MANSÁRDĂ s. f. etaj situat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. ( fr. mansarde)
MANSÁRDĂ s. (glumeț) cucurigu. (Locuiește la ~.)
mansárdă s. f., g.-d. art. mansárdei; pl. mansárde
MANSÁRDĂ ~e f. 1) Încăpere de locuit situată direct sub acoperișul unei case. 2) Etaj aflat sub acoperiș. /fr. mansarde