MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație, a demonstra. – Din fr. manifester.
MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / fr. manifester, cf. lat. manifestare].
MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. ( fr. manifester, lat. manifestare)
MANIFESTÁ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru …) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a…) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru …) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)
manifestá (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, 3 sg. și pl. manifesteáză
manifestá (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. maniféstă
MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.
A MANIFESTÁ¹ manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /fr. manifester
A MANIFESTÁ² ~éz intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /fr. manifester
A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /fr. manifester
MANIFÉST¹ ~e m. 1) Declarație publică solemnă prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politică își propune programul său sau își justifică poziția sa. 2) Expunere teoretică lansată de o mișcare literară. /lat. manifestum, fr. manifeste
MANIFÉST² ~stă (~ști, ~ste) 1) Care este declarat direct; prezentat fără ocolișuri. 2) Care se caracterizează prin existență certă; indiscutabil. /lat. manifestum, fr. manifeste
MANIFÉST s.n. 1. Declarație sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își arată public intențiile sau își modifică conduita; text politic răspândit în scop de agitație. 2. (Mar.) Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. [ fr. manifeste, engl. manifest].
MANIFÉST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [ fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus].
MANIFÉST, -Ă I. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință. ◊ text politic răspândit în scop de agitație. 2. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. ◊ listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport. ( fr. manifeste, lat. manifestum)
MANIFÉST adj. v. clar, declarat, deschis, evident, fățiș, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, mărturisit, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, recunoscut, vădit, vizibil.
MANIFÉST s. proclamație. (~ către mase.)
A manifesta ≠ a masca, a tăinui
manifést adj. m., pl. maniféști; f. sg. maniféstă, pl. maniféste
manifést s. n., pl. maniféste