LĂUDĂROȘÉNIE, lăudăroșenii, s. f. Exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă. [Pr.: lă-u-] – Lăudăros + suf. -enie.
LĂUDĂROȘÉNIE f. Apreciere exagerată a meritelor proprii; fanfaronadă. [G.-D. lăudăroșeniei; Sil. lă-u-dă-ro-șe-ni-e] /laudăros + suf. ~enie
LĂUDĂROȘÉNIE s. fanfaronadă, (rar) lăudăroșie, (franțuzism) rodomontadă. (~ unei persoane.)
Lăudăroșenie ≠ modestie
lăudăroșénie s. f. (sil. lă-u-, -ni-e), art. lăudăroșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. lăudăroșéniei; pl. lăudăroșénii, art. lăudăroșéniile (sil. -ni-i-)