LĂMẤI, lămâi, s. m. Arbust din țările calde, cu frunze ovale lucitoare și florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lămâie (derivat regresiv).
lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.
LĂMÂI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase și flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lămâie
LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /ngr. lemóni
LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.
lămîie (-ți), s. f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.
lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile