IZVODÍRE, izvodiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) izvodi și rezultatul ei. – V. izvodi.
IZVODÍRE s. v. alcătuire, compunere, con-cepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, întocmire, născocire, plă-nuire, plăsmuire, proiectare, realizare, redactare, scornire, scriere, scris.
izvodíre s. f., g.-d. art. izvodírii; pl. izvodíri
IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie. 3. Refl. A se contura, a apărea, a lua ființă. – Din sl. izvoditi „a extrage, a traduce”.
A IZVODÍ ~ésc tranz. înv. 1) A crea în imaginație în mod arbitrar; a născoci; a ticlui; a fabrica; a broda; a inventa. 2) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a inventa. 3) livr. (texte) A formula în scris; a scrie; a redacta. 4) A face să se izvodească; a profila; a contura; a desena; a zugrăvi. /sl. izvoditi
A SE IZVODÍ mă ~ésc intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se contura; a se profila; a se desena. /sl. izvoditi
IZVODÍ vb. v. afla, alcătui, compila, compune, concepe, copia, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, intenționa, inventa, întocmi, născoci, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, redacta, reproduce, scorni, scrie, tălmăci, traduce, transcrie, transpune.
izvodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izvodésc, imperf. 3 sg. izvodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. izvodeáscă