IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
IPOHONDRÍE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. ( fr. hypocondríe)
IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
IPOHONDRÍE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /fr. hypocondrie