INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.
INTEROGÁRE s.f. Acțiunea de a interoga; interogație. [ interoga].
INTEROGÁRE s. v. ascultare.
interogáre s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.
A INTEROGÁ ~ghéz tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă asupra unei probleme; a întreba; a chestiona. 2) (martori, inculpați) A supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a examina. /fr. interroger, lat. interrogare
INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / lat., it. interrogare, fr. interroger].
INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenți). 2. a supune unui interogatoriu. ( fr. interroger, lat. interrogare)
INTEROGÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.
interogá vb., ind. prez. 1 sg. interoghéz, 3 sg. și pl. interogheáză