INDIVIDUALÍSM s. n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [Pr.: –du-a-] – Din fr. individualisme.
INDIVIDUALÍSM n. 1) filoz. Teorie care consideră individul drept valoare supremă în toate domeniile vieții (economie, politică, morală etc.). 2) Tendință de a proteja valorile și drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupă în mod exclusiv de propria persoană, ignorând interesele altora. [Sil. -du-a-] /fr. individualisme
INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].
INDIVIDUALÍSM s. n. 1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. ( fr. individualisme)
individualísm s. n. (sil. -du-a-)