IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.
IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter].
IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. ( fr. empiéter)
IMPIETÁ vb. v. afecta.
impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada. Fr. empiéter.
impietá vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg. impietéz, 3 sg. și pl. impieteáză
A IMPIETÁ ~éz intranz. A se amesteca în treburile altuia, lezându-i drepturile. [Sil. -pi-e-] /fr. empiéter