GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.
GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [ guverna + -tor].
GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. ( it. governatore)
GUVERNATÓR s. cârmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)
guvernatór s. m., pl. guvernatóri
GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) Conducător al unei mari unități teritorial-administrative (provincie, ținut, colonie etc.). 2) Conducător al unei instituții bancare sau de credit, numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor