FLUCTUÁRE, fluctuări, s. f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.
FLUCTUÁRE s.f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pron. -tu-a-. / fluctua].
fluctuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări
FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia². [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.
A FLUCTUÁ pers. 3 ~eáză intranz. și fig. A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /fr. fructuer, lat. fructuare
FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / lat. fluctuare].
FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. ( fr. fluctuer, lat. fluctuare)
FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)
fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)