FLAMBARE

FLAMBARE

FLAMBARE

FLAMBÁRE, flambări, s. f. Acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj. – V. flamba.
FLAMBÁRE s.f. Acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj. / flamba].
flambáre s. f., g.-d. art. flambării; pl. flambări
FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.
A FLAMBÁ ~éz tranz. 1) (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului. 2) tehn. (bare sau plăci) A supune unei operații de flambaj. /fr. flamber
FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [ fr. flamber].
FLAMBÁ vb. I. tr. a trece prin flacără pentru a steriliza. II. intr. a suferi fenomenul de flambaj. ( fr. flamber)
flambá vb., ind. prez. 1 sg. flambéz, 3 sg. și pl. flambeáză