EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.
EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [ fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].
EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. ( fr. évasif)
EVAZÍV adj. v. vag.
Evaziv ≠ ferm, încredințat
evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívă, pl. evazíve
EVAZÍV ~ă (~i, ~e) Care denotă o atitudine nehotărâtă, nesigură, neclară. /fr. évasif