ESCHIVÁRE, eschivări, s. f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. – V. eschiva.
ESCHIVÁRE s.f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. [ eschiva].
ESCHIVÁRE s. v. sustragere.
eschiváre s. f., g.-d. art. eschivării; pl. eschivări
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
A SE ESCHIVÁ mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /fr. esquiver
ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [ fr. esquiver].
ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. ( fr. esquiver)
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. și pl. eschiveáză