EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala.
EGALÁRE s.f. Acțiunea de a egala și rezultatul ei. [ egala].
EGALÁRE s. v. egalizare.
egaláre s. f., g.-d. art. egalării; pl. egalări
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.
A EGALÁ1 ~éz tranz. 1) A face să fie egal. 2) (suprafețe, terenuri) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a nivela; a aplana. /fr. égaler
A EGALÁ2 ~éz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /fr. égaler
A SE EGALÁ mă ~éz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /fr. égaler
EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [ fr. égaler].
EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. ( fr. égaler)
EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)
egalá vb., ind. prez. 1 sg. egaléz, 3 sg. și pl. egaleáză