DUPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.
DUPĂÍT s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.
dupăít s. n.
DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.
DUPĂÍ vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.
dupăí vb., ind. prez. 1 sg. dupăiésc/dúpăi, 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dupăiáscă/dúpăie