DEZECHILIBRÁRE, dezechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechilibra și rezultatul ei. – V. dezechilibra.
DEZECHILIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezechilibra și rezultatul ei. / dezechilibra].
Dezechilibrare ≠ echilibrare
dezechilibráre s. f. (sil. -bra-; mf. dez-), g.-d. art. dezechilibrării; pl. dezechilibrări
DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.
A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /fr. déséquilibrer
A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /fr. déséquilibrer
DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].
DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. ( fr. déséquilibrer)
DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)
A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra
dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză