DESUBLIMÁT, -Ă, desublimați, -te, adj. Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă. – V. desublima.
DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [ fr. désublimer].
DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. ( fr. désublimer)
desublimá vb. → sublima