DEPRIMA

DEPRIMA

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / fr. déprimer, cf. it. deprimere].
DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. ( fr. déprimer, lat. deprimere)
DEPRIMÁ vb. v. descuraja.
deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. și pl. deprímă
A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /fr. déprimer
A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja