DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.
DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / degivra].
degivráre s. f., pl. degivrări
DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.
A DEGIVRÁ ~éz tranz. (suprafețe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăța de stratul de givraj. /fr. dégivrer
DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / fr. dégivrer].
degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză