DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.
DECONCERTÁ vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [ fr. déconcerter].
DECONCERTÁ vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. ( fr. déconcerter)
DECONCERTÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
deconcertá vb., ind. prez. 1 sg. deconcertéz, 3 sg. și pl. deconcerteáză
A DECONCERTÁ ~éz tranz. A face să se deconcerteze. /fr. déconcerter
A SE DECONCERTÁ mă ~éz intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /fr. déconcerter
deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat.