CLIVÁJ, clivaje, s. n. Clivare; proprietate a unor minerale și roci de a se desface în plăci sau în lame după suprafețe plane. – Din fr. clivage.
CLIVÁJ s.n. Desfacere în lame a unor cristale în direcții determinate; calitatea de a cliva. [ fr. clivage].
CLIVÁJ s. n. 1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva. 2. divizare a zigotului în blastomere. 3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistența unor grupuri asociative distincte. ◊ (fig.) separare; fisură. ( fr. clivage)
CLIVÁJ s. (MIN.) clivare.
cliváj s. n., pl. cliváje
cliváj n., pl. e (fr. clivage). Min. Acțiunea saŭ modu de a se cliva al cristalelor. Crăpătură cu suprafețe plane într´un diamant orĭ în alt mineral.
CLIVÁJ ~e n. Proprietate a unor minerale, roci, cristale etc. de a se desface în foi sau plăci cu suprafețe plane. /fr. clivage
CLIVÁJ (‹ fr.) s. n. Proprietate a unor substanțe cristalizate de a se desface după fețe plane, în urma unei acțiuni mecanice, mai puternice decît coeziunea cristalului. ◊ Plane de c. = plane reticulare care corespund valorilor minime ale forțelor de coeziune. ◊ C. de strat = proprietate a unor roci metamorfice (ex. ardezia, șisturile cloritoase) sau sedimentare (ex. filitele) de a se desface după plane paralele cu șistuozitatea.