CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă.
crâșmă s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme
cî́rcĭumă f., pl. ĭ și e (vsl. krŭčĭma, bg. krŭčma, de unde și ung. korcsoma și korcsma, id.). Vest. Prăvălie în care se vinde vin, rachiŭ ș. a. – În Mold. nord crîșmă, în sud crișmă; în Trans. crîjmă și crijmă (Agrb. Înt. 137, 140, 141 și 209).