cipór, cipoáre, s.n. (reg.) ulcică.
cĭopór n., pl. oare (ung. csopor și csoport, de unde și sîrb. čopor, id.). Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear [!] „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă: cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într´un colț (Rebr. 139). – Rar și cipor și cĭoport, pl. oarte. V. tîrlă 1.